Studiu asupra stabilităţii dimensionale a materialelor de amprentă moderne.

Item request has been placed! ×
Item request cannot be made. ×
loading   Processing Request
  • Source:
    Romanian Journal of Stomatology. 2020, Vol. 66 Issue 3, p200-206. 7p.
  • Additional Information
    • Alternate Title:
      STUDY ON THE DIMENSIONAL STABILITY OF MODERN IMPRESSION MATERIALS.
    • Subject Terms:
    • Abstract:
      Objective. Comparative evaluation of the accuracy and dimensional stability of modern impression materials, given that often the casting is not done at a short interval after impression. Materials and methods. 4 modern impression materials were studied as follows: alginate (Tropicalgin-Zhermack), condensing silicone (Speedex-Coltene), addition silicone (Elite-Zhermack) and polyether (Impregum-3M/ESPE). With each of them was taken an impression of the same occlusal surface of an extracted molar, using a monophase technique . Both the control and the samples of impression materials obtained were subjected to stereomicroscopy investigations. Each sample was analyzed immediately (one hour after the impression), one day, 3 days and 7 days after the impression, respectively, taking the same reference marks for measurements identical to those on the control sample. Following the analysis, the dimensional variation of the analyzed materials compared to the control sample could be measured. The thickness of an enamel ridge bordered by two imagistically obvious ditches was taken as a reference. Results. Alginate suffers the greatest contraction at 24 hours (1.94%), but also at 7 days (0.91%). Addition silicones have the lowest shrinkage at 24 hours (0.03%) and polyethers the smallest variation over time (0.25% at 24 hours and 0.53% at 7 days). The polyethers also show the highest accuracy, the initial value (2,799 μm) being the closest to the value of the control sample (2,805 μm). Conclusions. All the impression materials studied undergo dimensional variations, the maximum contraction being in the first 24 hours, followed by a slight expansion due to postpolymerization de-stressing. Addition silicones show the lowest volumetric variation one day after registration, and polyethers 7 days after. Polyethers have the highest accuracy, while irreversible hydrocolloids have major dimensional changes and low accuracy compared to other materials. [ABSTRACT FROM AUTHOR]
    • Abstract:
      Obiectiv. Evaluarea comparativă a fidelităţii şi stabilităţii dimensionale a materialelor de amprentă moderne, având în vedere că de multe ori turnarea modelelor de lucru nu se realizează la un interval scurt după amprentare. Material şi metodă. Au fost luate în studiu 4 materiale de amprentă moderne, după cum urmează: alginat (Tropicalgin- Zhermack), silicon de condensare (Speedex-Coltene), silicon de adiţie (Elite-Zhermack) şi polieter (Impregum- 3M/ESPE). Cu fiecare dintre ele s-a amprentat prin tehnica într-un singur timp aceeaşi suprafaţă ocluzală a unui molar de minte extras. Atât martorul, cât şi probele de materiale de amprentă obţinute au fost supuse investigaţiilor de stereomicroscopie. Fiecare probă a fost analizată imediat (la o oră după amprentare), la o zi, 3 zile şi, respectiv, 7 zile de la amprentare, luându-se aceleaşi repere de referinţă pentru măsurători identice cu cele de pe proba martor. În urma analizei, a putut fi măsurată variaţia dimensională a materialelor analizate faţă de proba martor. S-a luat ca reper grosimea unei creste de smalţ, mărginită de două şanţuri evidente imagistic. Rezultate. Alginatul suferă cea mai mare contracţie la 24 de ore (1,94%), dar şi la 7 zile (0,91%). Siliconii de adiţie prezintă cea mai redusă contracţie la 24 de ore (0,03%), iar polieterii prezintă cea mai mică variaţie în timp (0,25% la 24 de ore şi 0,53% la 7 zile). Polieterii prezintă, de asemenea, cea mai mare fidelitate, valoarea iniţială (2.799 μm) fiind cea mai apropiată de valoarea probei martor (2.805 μm). Concluzii. Toate materialele de amprentă luate în studiu suferă variaţii dimensionale, contracţia maximă fiind în primele 24 de ore, urmând o uşoară dilatare datorată detensionării postpolimerizare. Siliconii de adiţie prezintă cea mai redusă variaţie volumetrică la o zi de la înregistrare, iar polieterii la 7 zile. Cea mai mare acurateţe o prezintă polieterii, în timp ce hidrocoloizii ireversibili prezintă modificări majore ale dimensiunilor şi acurateţe redusă faţă de celelalte materiale. [ABSTRACT FROM AUTHOR]